Care este costul mărfurilor vândute și cum se calculează + tot ce trebuie să știți
Care este costul mărfurilor vândute și cum se calculează + tot ce trebuie să știți
Publicat: 2023-06-28
Înțelegerea costului mărfurilor vândute (COGS) este vitală pentru întreprinderi. Este o componentă cheie a deciziilor privind inventarul, prețurile și multe altele, dar ce este exact? Acest articol subliniază ce este COGS, cum să-l calculezi și alte informații esențiale pe care trebuie să le cunoști.
Cuprins
Care este costul mărfurilor vândute?
Costul mărfurilor vândute (COGS) este o măsură financiară critică pentru companii. Acesta reflectă în mod direct costul de producere a bunurilor sau serviciilor pe care o companie le vinde.
Iată o explicație extinsă:
Definiție : COGS se referă la costurile directe asociate cu producerea de bunuri pe care o companie le vinde. Aceasta include costul materialelor și al forței de muncă directe implicate în producția sa. Pentru un comerciant cu amănuntul sau un distribuitor, COGS este de obicei suma plătită pentru marfa vândută în perioada respectivă.
Importanța prețurilor și a nivelurilor de inventar : prin înțelegerea costului de producere a fiecărei unități vândute, companiile își pot stabili prețul cu precizie a bunurilor pentru a se asigura că sunt profitabile. COGS ajută, de asemenea, la menținerea nivelurilor optime de stoc. Urmărind costurile asociate fiecărui produs, companiile pot decide ce articole vor stoca mai mult sau mai puțin în funcție de profitabilitatea lor.
Rolul în determinarea marjei brute : Marja brută este venitul realizat de o companie după deducerea COGS din venitul total. Este o măsură cheie a profitabilității pe care investitorii și analiștii o folosesc pentru a compara eficiența unei companii cu cea a concurenților săi.
Relevanța în performanța financiară : cunoașterea ce este COGS și cum să-l calculeze cu precizie pe o anumită perioadă contabilă oferă companiilor o mai bună înțelegere a performanței lor financiare generale. Dacă COGS crește, ar putea indica necesitatea de a căuta furnizori mai ieftini sau de a îmbunătăți eficiența operațională. Dacă este în scădere, afacerea ar putea deveni mai eficientă sau ar putea folosi materiale mai ieftine.
Includerea în declarațiile de venit : COGS este de obicei raportat în declarația de venit a companiei. Este dedus din venitul brut al companiei pentru a determina profitul său brut.
În concluzie, COGS este un aspect important al raportării financiare și al eficienței operaționale. Ea are un impact direct asupra rezultatelor companiei și asupra sănătății financiare generale. Astfel, companiile trebuie să calculeze cu acuratețe și să-și monitorizeze îndeaproape COGS.
Costuri directe vs costuri indirecte
Costurile directe și costurile indirecte sunt două tipuri fundamentale de cheltuieli cu care se confruntă întreprinderile. Acestea servesc unor scopuri diferite și sunt contabilizate în moduri diferite în raportarea financiară. Să aprofundăm:
Costuri directe
Definiție : Un cost direct este o cheltuială pe care o afacere o poate atribui în mod specific producției sau producției de bunuri sau servicii. Acestea sunt adesea costuri variabile, care se schimbă în funcție de nivelul producției.
Exemple : Materialele utilizate în producție și munca directă (salariile pentru angajații care contribuie direct la producția de bunuri) sunt exemple comune de costuri directe. De exemplu, într-o companie producătoare de mașini, costul oțelului și salariile lucrătorilor la linia de asamblare ar fi considerate costuri directe.
Urmărire și contabilitate : costurile directe pot fi urmărite cu precizie și atribuite producției de bunuri sau servicii specifice. În situațiile financiare, acestea sunt adesea incluse ca parte a costului mărfurilor vândute (COGS).
Costuri indirecte
Definiție : Costurile indirecte sunt cheltuielile generale care nu sunt direct legate de producerea unui anumit bun sau serviciu. Aceste costuri sunt în general fixe și sunt suportate indiferent de nivelul de producție.
Exemple : Chiria, utilitățile, salariile administrative și costurile de publicitate sunt exemple de costuri indirecte. De exemplu, în aceeași companie producătoare de mașini, facturile de energie electrică pentru clădirea de birouri și salariul directorului general ar fi considerate costuri indirecte.
Urmărire și contabilitate : Deoarece nu pot fi legate direct de niciun produs, costurile indirecte sunt distribuite pe toate unitățile produse. Aceste costuri apar adesea în contul de profit și pierdere la cheltuielile de exploatare.
Înțelegerea diferenței dintre costurile directe și indirecte este crucială pentru întreprinderi, deoarece le permite să:
Calculați profitul brut : profitul brut este calculat prin scăderea costurilor directe (COGS) din venituri.
Determinarea tarifului general : rata generală, care este utilizată pentru a aplica costuri indirecte produselor, este determinată pe baza costurilor indirecte totale.
Prețul cu acuratețe a produselor : prin înțelegerea costurilor directe și indirecte, companiile își pot stabili prețurile cu precizie pentru a-și asigura profitabilitatea.
Gestionați costurile : recunoașterea costurilor directe și indirecte poate ajuta o afacere să identifice domeniile în care costurile pot fi gestionate mai eficient.
Ce include COGS
COGS este un concept important în firmele de contabilitate și finanțe și include patru componente majore - materiale directe, forță de muncă directă, cheltuieli generale de producție și cheltuieli de vânzare. Să aruncăm o privire la fiecare dintre aceste componente mai detaliat.
Materiale directe
Materialele directe sunt materiile prime utilizate pentru realizarea unui produs. Acestea pot include articole precum cheresteaua pentru mobilă, pielea pentru pantofi sau țesătura pentru îmbrăcăminte. Costurile fixe asociate acestor articole sunt considerate parte din costul mărfurilor vândute.
Munca directa
Forța de muncă directă se referă la timpul și resursele necesare pentru fabricarea unui produs. Acestea pot include costuri directe cu forța de muncă, cum ar fi salariile sau comisioanele angajaților, taxele pe salarii și alte beneficii asociate cu angajații care lucrează la produs.
Suprafața de producție
Cheltuielile generale de producție se referă la costurile generale asociate cu gestionarea unei afaceri, cum ar fi reparațiile și întreținerea echipamentelor, închirierea instalațiilor sau utilitățile utilizate în timpul producției. Aceste costuri sunt incluse și în calculul costului mărfurilor vândute.
Cheltuieli de vanzare
Cheltuielile de vânzare se referă la activitățile de publicitate și vânzare asociate cu vânzarea unui produs. Acestea includ lucruri precum campaniile de marketing, costurile de transport legate de vânzarea produsului și orice comisioane plătite reprezentanților de vânzări sau agenților care ajută la eforturile de vânzări.
Ce cost al mărfurilor vândute NU include
COGS nu include cele patru componente majore ale costurilor de cercetare și dezvoltare, cheltuielile generale și administrative, cheltuielile generale non-producție și impozitele pe venit. Să ne uităm la fiecare dintre aceste componente mai detaliat.
Costuri de cercetare și dezvoltare
Costurile de cercetare și dezvoltare se referă la costurile asociate cu cercetarea de noi produse sau procese. Aceste costuri nu sunt incluse în calculul COGS, deoarece nu au legătură directă cu producția unui produs.
Cheltuieli generale și administrative
Cheltuielile generale și administrative sunt cele legate de conducerea unei afaceri, cum ar fi închirierea biroului sau serviciile profesionale, cum ar fi taxele legale sau serviciile de contabilitate. Aceste cheltuieli sunt considerate separate de COGS.
Cheltuieli aeriene neproduse
Cheltuielile generale non-producție se referă la cheltuielile asociate cu gestionarea unei afaceri care nu au legătură directă cu activitățile de producție, cum ar fi campaniile de marketing sau cheltuielile de călătorie pentru reprezentanții de vânzări. Aceste costuri sunt excluse din calculul costului mărfurilor vândute.
Taxe pe venit
Impozitele pe venit sunt elemente de cheltuieli care sunt excluse din calculul COGS, deoarece au fost deja luate în considerare în profitul brut la calcularea venitului net.
Cum se calculează costul mărfurilor vândute
COGS poate oferi o înțelegere mai profundă a profitabilității afacerii și poate ajuta la identificarea domeniilor în care controlul costurilor poate fi îmbunătățit. Poate fi calculat cu ușurință urmând acești pași:
Calculați inventarul de deschidere
Pentru a calcula inventarul de deschidere, adunați pur și simplu costul oricăror bunuri care erau în stoc la începutul perioadei alese.
Adunați totalul achizițiilor
Totalul achizițiilor reprezintă toate costurile asociate cu cumpărarea de bunuri în perioada aleasă de dvs., cum ar fi prețul de achiziție, costurile de transport și alte cheltuieli aferente.
Scădeți inventarul de închidere
Inventarul de închidere se referă la orice bunuri încă în stoc la sfârșitul perioadei alese. Trebuie să scădeți acest număr din inventarul de deschidere și din totalul achizițiilor pentru a obține cifra COGS.
Formula costului mărfurilor vândute
Costul mărfurilor vândute = Inventar de deschidere + Achiziții – Inventar de închidere
Ce este un exemplu de cost al mărfurilor vândute?
COGS este o măsură importantă pentru a ajuta proprietarii de afaceri să evalueze profitabilitatea operațiunilor lor. Pentru a înțelege mai bine acest concept, să ne uităm la un exemplu simplu de COGS.
O afacere mică începe anul fiscal cu 500 de unități de stoc la un cost de 4,50 USD fiecare, pentru un inventar total de început de 2.250 USD.
Pe parcursul anului fiscal, aceștia achiziționează 1.500 de unități suplimentare la un cost de 5 USD fiecare, pentru o cheltuială totală de achiziție de 7.500 USD.
La sfârșitul anului fiscal, stocul lor rămas este de 400 de unități la un cost de 5 USD fiecare, ceea ce duce la 2.000 USD stocul total de închidere.
Folosind formula de mai sus putem calcula că costul mărfurilor vândute (COGS) în această perioadă este: COGS = 2.250 USD + 7.500 USD – 2.000 USD = 7.750 USD
Avantajele COGS
COGS are multe avantaje care îl fac alegerea ideală pentru multe afaceri. Iată cinci dintre cele mai mari avantaje ale COGS:
Gestionare mai ușoară a inventarului: Urmărirea COGS ajută companiile să păstreze un inventar mai bun al bunurilor pe care le au în stoc, precum și cât costă. Acest lucru facilitează ajustarea în consecință a cifrelor de producție și vânzări.
Planificare financiară precisă: Calcularea costului mărfurilor vândute permite companiilor să-și planifice finanțele mai precis, ținând cont de costurile asociate cu achiziționarea de materiale, producerea de bunuri și vânzarea acestora.
O mai bună gestionare a fluxului de numerar: Urmărirea COGS ajută companiile să își gestioneze mai eficient fluxul de numerar, oferind o imagine clară a câți bani sunt cheltuiți pentru costurile de inventar, costurile de producție și cheltuielile de vânzare.
Risc redus de pierderi: cunoașterea exactă a câți bani se investesc în achiziționarea de materiale, producerea de bunuri și vânzarea acestora oferă companiilor o idee mai bună despre pierderile potențiale în diferite scenarii. Acest lucru poate ajuta companiile să reducă riscurile și să ia decizii strategice mai bune.
Sistem de control intern mai eficient: Urmărirea COGS oferă companiilor un control intern mai mare asupra operațiunilor lor, permițându-le să monitorizeze îndeaproape cheltuielile și să se asigure că costurile asociate cu producerea și vânzarea mărfurilor rămân la niveluri acceptabile.
Contra ale COGS
În timp ce COGS oferă multe avantaje întreprinderilor, există câteva dezavantaje potențiale. Iată trei dintre dezavantajele utilizării COGS:
Complexitate: Configurarea și întreținerea unui sistem de urmărire a costurilor poate fi complexă și consumatoare de timp.
Costuri mari de configurare inițială: poate exista o investiție inițială semnificativă atât în hardware, cât și în software, care este necesară pentru a urmări costurile cu COGS.
Deconectați-vă de la performanța reală: deoarece COGS urmărește numai costurile operaționale, acestea nu oferă un indicator al performanței generale sau al satisfacției clienților.
Avantajele COGS
Contra ale COGS
Gestionare mai ușoară a inventarului: Urmărirea COGS ajută companiile să păstreze un inventar mai bun al bunurilor pe care le au în stoc, precum și cât costă. Acest lucru facilitează ajustarea în consecință a cifrelor de producție și vânzări.
Complexitate: Configurarea și întreținerea unui sistem de urmărire a costurilor poate fi complexă și consumatoare de timp.
Planificare financiară precisă: Calcularea costului mărfurilor vândute permite companiilor să-și planifice finanțele mai precis, ținând cont de costurile asociate cu achiziționarea de materiale, producerea de bunuri și vânzarea acestora.
Costuri mari de configurare inițială: poate exista o investiție inițială semnificativă atât în hardware, cât și în software, care este necesară pentru a urmări costurile cu COGS.
O mai bună gestionare a fluxului de numerar: Urmărirea COGS ajută companiile să își gestioneze mai eficient fluxul de numerar, oferind o imagine clară a câți bani sunt cheltuiți pentru costurile de inventar, costurile de producție și cheltuielile de vânzare.
Deconectați-vă de la performanța reală: deoarece COGS urmărește numai costurile operaționale, acestea nu oferă un indicator al performanței generale sau al satisfacției clienților.
Risc redus de pierderi: cunoașterea exactă a câți bani se investesc în achiziționarea de materiale, producerea de bunuri și vânzarea acestora oferă companiilor o idee mai bună despre pierderile potențiale în diferite scenarii. Acest lucru poate ajuta companiile să reducă riscurile și să ia decizii strategice mai bune.
Sistem de control intern mai eficient: Urmărirea COGS oferă companiilor un control intern mai mare asupra operațiunilor lor, permițându-le să monitorizeze îndeaproape cheltuielile și să se asigure că costurile asociate cu producerea și vânzarea mărfurilor rămân la niveluri acceptabile.
Costul mărfurilor vândute Metode contabile
Metodele de contabilitate COGS se referă la diferitele moduri în care întreprinderile își pot contabiliza costurile. Iată cinci metode de contabilitate diferite de luat în considerare:
Cheltuieli de exploatare vs. COGS
Cheltuielile de exploatare sunt acele costuri legate de gestionarea unei afaceri, cum ar fi salariile și chiria, în timp ce COGS se referă doar la costurile suportate pentru producerea de bunuri sau servicii care sunt vândute direct clienților.
FIFO
FIFO înseamnă First In, First Out și este o metodă de contabilitate prin care articolele de inventar cumpărate mai întâi se presupune că sunt vândute primele. Această metodă este cea mai precisă atunci când stabilirea prețurilor produselor rămâne relativ stabilă în timp.
Identificare specială
Metoda de identificare specială este utilizată atunci când este important să urmăriți vânzarea unui anumit articol sau grup de articole din inventar. Această abordare permite companiilor să înregistreze prețurile exacte la care a fost vândut fiecare articol.
Cost mediu
Costul mediu atribuie un cost mediu pe unitate pe baza tuturor achizițiilor efectuate într-o anumită perioadă de timp. Simplifică contabilizarea articolelor cu costuri relativ reduse și ușurează calcularea veniturilor din vânzări.
LIFO
LIFO înseamnă Last In, First Out și presupune că stocurile achiziționate ultimele trebuie înregistrate ca fiind vândute primele. Această abordare poate fi benefică în anumite circumstanțe, dar poate crea și discrepanțe între profiturile reale și impozitele datorate din cauza inflației.
Metodă
Descriere
Pro
Contra
Costuri de operare
Costuri legate de conducerea unei afaceri, cum ar fi salariile și chiria.
Oferă o imagine completă a cheltuielilor operaționale necesare pentru derularea afacerii.
Nu ia în considerare în mod specific costurile asociate direct cu producerea bunurilor sau serviciilor vândute.
COGS
Costurile suportate pentru producerea de bunuri sau servicii care sunt vândute direct clienților.
Oferă o imagine clară a costurilor direct asociate cu producerea bunurilor sau serviciilor vândute.
Este posibil să nu ofere o imagine completă a costurilor pentru gestionarea afacerii în ansamblu.
FIFO (primul intrat, primul ieşit)
O metodă de contabilitate prin care articolele de stoc cumpărate mai întâi se presupune că sunt vândute mai întâi.
Cel mai precis atunci când stabilirea prețurilor produselor rămâne relativ stabilă în timp.
Poate supraevalua profitul dacă prețurile cresc, deoarece se presupune că inventarul mai ieftin este vândut mai întâi.
Identificare specială
Folosit atunci când este important să urmăriți vânzarea unui anumit articol sau grup de articole din inventar.
Permite companiilor să înregistreze prețurile exacte la care a fost vândut fiecare articol.
Este laborioasă și mai complexă decât alte metode.
Cost mediu
Atribuie un cost mediu pe unitate pe baza tuturor achizițiilor efectuate într-o anumită perioadă de timp.
Simplifica contabilizarea articolelor cu costuri relativ reduse si faciliteaza calcularea veniturilor din vanzari.
Este posibil să nu reflecte cu exactitate costul articolelor dacă există fluctuații mari de preț în perioada respectivă.
LIFO (Ultimul intrat, primul ieşit)
Se presupune că stocurile cumpărate ultimele ar trebui înregistrate ca fiind vândute mai întâi.
Poate reduce impozitele pe venit în perioadele de inflație, deoarece presupune că inventarul mai scump este vândut mai întâi.
Poate crea discrepanțe între profiturile reale și impozitele datorate din cauza inflației și este posibil să nu reflecte cu acuratețe fluxul fizic al stocurilor.
Cuvinte finale
Înțelegerea ce este COGS și cum să-l calculezi poate fi o parte esențială a devenirii unui proprietar de afaceri de succes.
Înțelegerea elementelor de bază ale bilanțului, contabilității costurilor, categoriilor de impozitare și conformității cu salariile, precum și abrevierile și acronimele comerciale este, de asemenea, esențială pentru ca companiile să poată crea un buget de afaceri care le va ajuta să le facă mai profitabile.
De asemenea, este important să înțelegeți cum să angajați un contabil de afaceri, să evitați greșelile contabile obișnuite, modalitățile de a vă crește marja de profit cu deducerile fiscale disponibile și să vă asigurați acuratețea calculelor.
Cu nivelul corect de cunoștințe despre COGS și alte subiecte conexe, te vei putea asigura că afacerea ta funcționează fără probleme.
Costul mărfurilor vândute este o cheltuială?
Da, costul bunurilor vândute este o cheltuială. Se referă la costurile asociate cu produsele sau serviciile care au fost vândute clienților. Acestea includ costurile directe de producție, cum ar fi materiile prime, precum și costurile indirecte, cum ar fi forța de muncă și costurile generale legate de producție și distribuție.
Costul mărfurilor vândute este un activ?
Nu, costul mărfurilor vândute nu este un activ. Este o cheltuială și este raportată în contul de profit și pierdere ca parte a costului vânzărilor. COGS reprezintă costul stocului care a fost vândut într-o perioadă și astfel reduce profiturile unei companii.
Costul mărfurilor vândute este debit sau credit?
Costul mărfurilor vândute este un debit în înregistrările jurnalului contabil. De obicei, reduce contul de inventar și crește contul de cheltuieli pentru costul mărfurilor vândute.
Ce este inventarul de început în legătură cu COGS?
Inventarul de început este valoarea de cost a mărfurilor sau bunurilor pe care o afacere le avea la îndemână la începutul unei perioade. Inventarul de început este important pentru a calcula COGS, deoarece trebuie scăzut din inventarul final pentru a ajunge la COGS.
Care este costul vânzărilor vs costul mărfurilor vândute?
Costul vânzărilor și costul mărfurilor vândute (COGS) sunt ambele măsuri ale costului total asociat cu producția și vânzarea mărfurilor. Costul vânzărilor este calculat prin adăugarea inventarului de început la achiziții, apoi scăzând inventarul final. Costul mărfurilor vândute se calculează scăzând inventarul final din stocul de început.
Sunt salariile incluse în COGS?
Salariile nu sunt de obicei incluse în COGS și includ doar costurile asociate cu toate produsele sau serviciile vândute de companie într-o perioadă, cum ar fi materiile prime, forța de muncă pentru producție și taxele de transport.
Cum afectează inventarul COGS?
Dacă o afacere are mai multe stocuri la îndemână, COGS va fi mai mare. În schimb, dacă există mai puțin stoc disponibil, COGS va fi mai mic. Schimbările în prețurile materiilor prime și al forței de muncă pot afecta, de asemenea, COGS-ul general.
